Adrian Gurzau

Comisia Voiculescu a produs, intr-un final, exact ceea era previzibil ca va produce: un fis parlamentar. Oamenii normali, intr-o tara in care persoanele de pe centura stabilesc agenda moralitatii publice si ordinea prioritatilor sociale, fac exact ceea ce fac romanii in zilele noastre: se cara in alte tari, cam pe unde vad cu ochii. Cei care au murit in decembrie 1989, au murit cam degeaba daca noi constatam ca produsul Revolutiei este securistul Voiculescu, cocotat in fruntea unei adunaturi de nenici si tantici care se autoproclama „pilonii democratiei”. Ca fost deputat, pufnesc in ris de fiecare data cind distinsii/ distinsele vorbesc despre parlamentarism. In spatele fiecarei vorbe pe care o spun unii care se dau pe sticla in ultima vreme se ascunde rinjetul cite unui mafiot care i-a platit domnului ori doamnei fotoliul de parlamentar, interesele de gasca ale unora si plicurile fosnitoare care curg inspre partide si consilieri care ii invata pe unii lideri cum sa fie prosti cu diploma. Ca fost deputat pot sa va spun cu mina pe inima ca mizeria morala, in Parlamentul Romaniei, este atit de groasa incit aproape ca pute. Desi se folosesc tone de parfumuri scumpe ca sa acopere mirosul. Daca as spune ca doar unul din zece parlamentari are ce cauta acolo, as avea constiinta impacata ca nu m-am inselat prea tare.

Si-atunci sa mi se dea voie sa consider penibil faptul ca aceasta institutie, prin unii dintre dalmatienii ei, isi permite sa se erijeze in cocosul care da ora exacta a democratiei romanesti si a moralitatii publice. Sa fim sobri, parlamentarii insisi, prin prestatia pe care au exhibat-o in ultimii ani, au transformat aceasta institutie intr-o cloaca transpartinica sanctionata, cu bun simt, de popor, prin injuraturi nereproductibile la ziar si o cota de incredere absolut catastrofala. Aceasta institutie, la a carei simpla mentionare 85 % dintre romani isi acopera urechile si un numar nedefinit dintre acestia scuipa in gind, in batista ori pe jos, in loc sa fie preocupata de propria reforma e preocupata doar de a duce razboaie pe care le va pierde si din care va iesi asa cum a si intrat: ca o zdreanta. In felul acesta, sintem siguri ca romanii isi vor dori republica parlamentara cam atunci cind partidul de securisti al turnatorului Voiculescu va acumula mai mult de 3 % in sondaje: adica la Pastele motanului!

In ce ma priveste, nu cred ca presedintele Romaniei e vreun inger. Dar atunci cind vad cine a ajuns sa-l traga la socoteala, am senzatia, ca si majoritatea poporului roman, ca asist la o piesa de teatru prost, scrisa de un dramaturg bolnav psihic, capabil sa o puna pe Maica Tereza sa dea socoteala pentru abateri de la litera si spiritul Evangheliei in fata unui tribunal compus din pesti, aurolaci si gainari.

Adrian Gurzau.

Trackback URI | Comments RSS