Adrian Gurzau

L-am tot vazut pe ministrul Cioroianu prin tocsouri dezbatind cu mare aplomb liniile directoare ale politicii externe românesti. Cum nu sint un mare specialist in politica externa l-am ascultat intotdeauna cu atentie, in ideea ca spusele domnului ministru ma mai lumineaza si pe mine intrucitva. Am remarcat ca dl. Cioroianu este un partizan infocat al retragerii trupelor românesti din Irak si acest lucru nu ma deranjeaza cu nimic. In fond, domnia-sa face parte dintr-un Guvern si are raspunderea actelor sale si a deciziilor pe care le ia. Caldura cu care a pledat in permanenta pentru retragerea din Irak precum si potopul de argumente din cele mai diverse invocate in sprijinul unei asemenea decizii mi-au dat de inteles ca domnia-sa, chiar daca n-are experienta diplomatica, are macar taria propriilor convingeri. Dupa care, domnul ministru s-a intilnit, la Washington, cu Condi (pentru necunoscatori, Condoleezza Rice, secretarul de stat adica seful diplomatiei americane).
Si-am fost atit de dezamagit incit imi va fi greu sa-mi revin. Dl. ministru nu i-a spus nimic doamnei de la Washington despre retragerea trupelor românesti din Irak. Nu i-a adus nici un argument, nu i-a propus nici un calendar, nu i-a impartasit nici o ingrijorare. Vajnicul luptator de la televiziunile românesti s-a pleostit de tot. Sigur, din cite ma pricep eu la diplomatie, nu eram naiv sa ma astept ca Cioroianu sa le spuna verde in fata americanilor ca el si Tariceanu si cu mamicile lor s-au plictisit de razboiul din Irak. Ma asteptam la o chestie diplomatica, la o discutie „sincera” si „deschisa” despre stadiul democratizarii Irakului, de pilda. Sau despre inmultirea asexuata a scorovirsilor de Eufrat. Sau despre orice altceva cu Irakul. Ca asa inteleg eu ca e in democratie: bati saua ca sa priceapa iapa. Dar razboinicul de la tocsouri a fost atit de molesit incit n-a fost in stare sa spuna altceva decit, textual: da, multumesc frumos, sint de acord, sarut mina.
De unde eu trag concluzia, sincer, ca diplomatia româneasca e tot ca pe vremea lui Ceausescu: una spune acasa si alta fumeaza in strainatate. Cit despre domnul Cioroianu, am o singura concluzie: de cite ori o sa-l mai vad la televizor, o sa schimb canalul. Nu de alta, dar nu-mi plac deloc fatalaii care se dau masculi feroce.

Adrian Gurzau

Morga de dreapta

Dupa ce a dus PNL-ul in pragul revoltei si societatea romaneasca in pragul isteriei prin politica de gang pe care a promovat-o in ultima vreme, dl. Calin Popescu Tariceanu a considerat el ca ar putea sa-si salveze cariera politica si afacerile lui Patriciu punind de-un pol. De dreapta. Numai ca, vazind cam ce si cum e cu polul asta ajungi la concluzia ca dl. Tariceanu ori a luat-o pe aratura Romaniei mereu surprinzatoare ori ca Finkelstein, Silberstein si altii aia de-i plateste regeste primesc de doua ori mai multi bani de la concurenta ca sa-l desfiinteze.
Cind partidul e in fierbere, Guvernul pe duca si trendul electoral descendent, cit poti fi de naiv incit sa-ti inchipui ca poti salva situatia atirnindu-ti de git doua cadavre politice??? Alianta cu PNTCD-ul mai musca putin din procentele si-asa scirtiitoare ale PNL dar creeaza probleme ambelor partide. Probabil ca seniorul Coposu se rasuceste in mormint cind vede ca partidul caruia i-a redat viata dupa perioada comunista s-a asezat, incepind cu mandatul de presedinte al lui Milut, impotriva tuturor valorilor in care a crezut. PNTCD a fost impotriva presedintelui Basescu la Referendum, chiar cu riscul sciziunii. PNTCD este afiliat la PPE dar lupta cu indirjire impotriva principalului aliat al PPE in Romania, Partidul Democrat. E greu de inteles tangoul politic al unui partid care, chiar daca a ramas in afara Parlamentului, nu s-a compromis politic pina acum. Marian Milut este cel dintii cadavru politic pe care Tariceanu il agata de gitul PNL, partid pe care parca il uraste desi ii e presedinte.
Al doilea cadavru politic este insusi Cavalerul Tristei figuri, fostul presedinte Emil Constantinescu. Dupa ce s-a retras „scirbit”, „invins de structuri”, dupa ce a inselat sperantele a milioane de romani printr-o politica ezitanta si incoerenta, dupa ce a reusit performanta de a scoate PNTCD din Parlament lasint partidul fara prezidentiabil cu putin inainte de alegerile din 2000, dl. Constantinescu are pretentia (din fericire, fara acoperire in realitate) ca mai reprezinta ceva in politica romaneasca. Si-si face o reintrare „triumfala” in politica. O sa mai auzim un potop de discursuri sforaitoare de la acesta, numai ca, de data asta, nu mai avem rabdarea sa-l ascultam si nici naivitatea sa-l credem. Eu sint curios cum o sa explice dumnealui ca se aliaza cu PNTCD-ul dupa ce a scindat partidul ca sa-si creeze propriul partid. (Pentru cei care n-au auzit, partidul se cheama Alianta Populara si nu apare in nici un sondaj, situindu-se copios sub marja de eroare statistica.)
Din (ne)fericire, anuntatul „pol” e un avorton neviabil. In primul rind ca cei trei componenti, adunati laolalta din disperare, sint atit de fundamental incompatibili incit vor fi incapabili de actiune comuna. In al doilea rind, data fiind concentrarea de cadavre politice pe care o contine, mai mult decit un pol de dreapta, alianta contra naturii PNL – PNTCD - AP seamana mai degraba cu o morga de dreapta.

Adrian Gurzau