Adrian Gurzau

Mie unuia, personal si omeneste vorbind, mi-e foarte greu sa inteleg disperarea cu care se agata de putere si de prim-planul vietii politice unii dintre cei care si-au lasat amprenta asupra Romaniei. Poate reuseste cineva sa-mi explice si mie, de pilda, cazul Ion Iliescu. A fost demnitar toata viata lui, de cind a iesit din scutece. A fost ministru comunist, nomenclaturist, prim-secretar, presedintele Romaniei timp de 3 mandate, presedinte de partid – ce mai vrea? De ce e tot in primul rind? De ce e tot incrincenat? De ce vrea in continuare putere, sa faca ce cu ea? Averi are pretentia ca nu aduna. Copii nu are. Viata lui, material vorbind, ca fost presedinte al statului si parlamentar in atitea legislaturi, e aranjata pina la moarte. Are locul lui in istoria recenta a Romaniei. Ce mai vrea? Ma poate lamuri cineva, poate se gaseste cineva cu mai multa putere analitica decit mine si ma ajuta sa inteleg?
Sau Dan Voiculescu. Toata viata lui a dus-o bine. Cu securistii a dus-o bine, cu banii lui Ceausescu s-a descurcat, toata viata a fost la timpul si locul potrivite. Are mai mult decit poate „minca” el si cu tot neamul lui, vreme de cinci generatii de-aici incolo. Si totusi, se agata cu disperare de ecranul televizorului, ne tot scoate ochii cu partidul lui de doi lei, ne asasineaza cu conferinte de presa, se agita pretutindeni, de parca ar fi un tinar de douazeci de ani disperat sa se afirme. Iarasi nu inteleg, iarasi rog frumos pe oricine ma poate lamuri sa o faca.
Sint doar doua cazuri simptomatice, lista ar putea fi completata la nesfirsit cu oameni care se agata cu disperare de putere de optsprezece ani, desi si-au facut plinul si au depasit maximul potentialului lor uman si politic. Ce mai vor??? Apreciez gestul singular al deputatului Romeo Raicu care a spus: demisionez pentru ca nu doresc sa mai fac parte dintr-un Parlament care nu se bucura de sustinere populara. Gestul e cu atit mai semnificativ cu cit Romeo Raicu nu e unul dintre multii indivizi care umplu inutil scaunele din Casa Poporului si cu cit nu fost urmat de nimeni altcineva. In loc de demisie, parlamentarii au inceput traseismul. Se muta deja intr-o veselie dintr-un partid intr-altul, in speranta desarta ca vor mai gasi un loc pe undeva. E jalnic. E patetic.
Astept votul uninominal ca pe ultima sansa de schimbare a clasei politice romanesti, care s-a dovedit cu prisosinta a fi autista si depasita de vremuri. Mi se va spune ca votul uninominal nu rezolva toate problemele. Am sa raspun ca stiu acest lucru. Dar afirm ca, oricum ar fi, nu poate fi mai prost decit acum. Si pun un pariu pe care il tin cu oricine. In viitorul Parlament, dupa urmatoarele alegeri generali, nu se vor regasi mai mult de 10 % din cei care sint acum. Dar, ca sa ma intorc de unde am plecat, sint sigur ca Ion Iliescu va fi parlamentar, chiar si pe vot uninominal. De Iliescu, doar moartea ne scapa.

Adrian Gurzau

In vreme ce urla din toti plaminii, la drumul mare, despre lege si democratie, PSD si PNL incalca legea in vazul intregii tari, pe fata, cu nerusinarea specifica unora care nu dau doi bani pe legi si reguli. In vreme ce scriu lucrurile astea, am in fata ochilor o intreaga serie de materiale electorale impotriva lui Traian Basescu. Afise, pliante, fluturasi, ba chiar si un ziar de campanie care incalca legile la lumina zilei. Potrivit legii, toate tipariturile electorale trebuie sa aiba mentionate in scris datele de identificare ale celui care le-a comandat, numele tipografiei in care au fost tiparite precum si tirajul publicatiei respective.
Nici unul dintre materialele distribuite de PSD si PNL, cel putin cele pe care le privesc eu acum, nu au nici un inscris de acest gen. Nu ma mira ca, pentru mafiotii care le tiparesc, legea nu are nici o importanta.
Ma mira lipsa de reactie a autoritatilor statului, puse sa vegheze la respectarea legii. Asa incit aceasta luare de pozitie se constituie intr-o sesizare publica adresata Biroului Electoral Central si Curtii de Conturi, care au obligatia de a impune respectarea legii si de asigura transparenta gestionarii fondurilor alocate acestor tiparituri. Faptul ca PSD si PNL lucreaza “la negru” si ca ruleaza milioane de dolari negri in campania impotriva presedintelui ales Traian Basescu nu ma mira.
Nu ma mira nici faptul ca fac lucrul asta la vedere, incalcarea legii putind fi sesizata de oricare dintre zecile de mii de cetateni care au intrat in posesia acestor materiale electorale. Ma mira, insa, pasivitatea cu care asista la aceasta siluire a legii organele statului. Intr-un stat de drept, cineva ar trebui sa raspunda penal pentru aspectele sesizate aici.
Romania, insa, nu este un stat de drept ci, data fiind tolerarea incalcarii evidente a legilor, chiar atunci cind acestea sint simple, usor de aplicat si explicite, un stat mafiot de tip sud-american.
Aceasta sesizare publica a fost transmisa si in mod oficial Biroului Electoral Central si Curtii de Conturi a Romaniei.

Adrian Gurzau
cetatean roman
www.adriangurzau.ro

In timp ce toata lumea e ocupata cu referendumul de simbata, coalitia antinationala PSD-PNL isi vede, in spatele usilor inchise, de planurile ei vizind readucerea tarii in paradisul lui Ion Iliescu. In liniste si cu putine reflectoare asupra lor, PNL si PSD negociaza conducerea Televiziunii române. Coalitia de guvernamint PNL-PSD a constatat ca sforile pe care le trage impotriva interesului national sint atit de groase incit prea le vede toata lumea si-atunci a decis sa transforme TVR intr-un departament de propaganda. Proaspat trintitul la vot Consiliu de Administratie al TVR va fi inlocuit in intregime cu slugile lui Patriciu si Geoana. Numele care se vehiculeaza pentru conducerea institutiei, absolut toti oameni cu activitate politica si simpatii transparente, ar trebui sa inspaiminte in primul rind pe angajatii institutiei. Pasivitatea cu care acestia accepta sa fie, in corpore, simplu subiect de negociere politica intre PNL si PSD explica si de ce, la fiecare schimbare de putere, institutia isi schimba radical si vizibil inclusiv politica editoriala. TVR are oameni talentati, profesionisti redutabili, vedete incontestabile dar duce lipsa de constiinte.
Colectivul TVR nu a intreprins nimic inspre reforma institutiei si scoaterea ei de sub controlul politic. Nu a avut loc niciodata nici un protest colectiv fata de imixtiunile politice; putinele tresariri de constiinta au fost strict individuale si, in spatele lor, au stat intotdeauna considerente de putere si influenta, de pozitie si ierarhizare. E greu de inteles cum un asemenea mastodonat este incapabil sa genereze o opinie colectiva credibila si o actiune eficienta pentru promovarea acesteia. Salariatii TVR, din nefericire, nu reprezinta, in acest moment, decit o masa amorfa, atomizata pe criterii de interese personale si de grup. Respectarea criteriilor de normalitate in aceste conditii reprezinta pur si simplu o capitulare. Atit Presedintele României cit si Partidul Democrat au decis sa nu-si nominalizeze membrii in Consiliul de Administratie al TVR, pe motiv ca actuala Lege de functionare nu garanteaza independeta editoriala a institutiei si ca e nevoie de o noua lege. Principiul, in sine, este absolut corect. Efectele aplicarii acestuia, insa, sint dezastruoase: TVR va de veni nimic mai putin decit Departamentul de comunicare al PSD. Partidul Democrat ar trebui sa inteleaga acest lucru si sa lupte cu toate armele in acest razboi pentru independenta TVR, chiar daca nu are aliati. Altminteri, nu va avea dreptul sa se plinga, mai apoi, de faptul ca TVR va folosi impotriva partidului armele propagandei bolsevice.
www.AdrianGurzau.ro

Adrian GURZAU